Cred ca acesta e cel mai simpatic cuvant pe care il spune Radu (in traducere portocaliu). In rest a cam inceput sa spuna destul de bine cuvintele, mai inlocuieste el cate o litera, doua, dar cat sa ne intelegem bine :)
De ceva vreme a inceput sa spuna propozitii foarte complicate (dupa parerea noastra de parinti subiectivi). De exemplu: Ducem bicicleta lui tataie la reparat sau, mai recent Biemem cu bahina la Bucu(r)esti, conduce tati (in traducere Mergem cu masina la Bucuresti, conduce tati). E tare bine acum ca putem interactiona, a avansat un pic de la faza in care repeta exact ce spuneam noi, fara sa fim siguri daca intelege exact sensul cuvintelor si spune el din proprie initiativa propozitii mai lungi sau mai scurte. Intr-o zi cand i-am propus sa il cautam pe Ionut (care era in bucatarie) a ajuns in sufragerie si mi-a spus Nu e tati!
Tot in categoria "realizari majore" intra si faptul ca Raducu stie sa indice dreapta si stanga. Mie mi se parea de multa vreme ca intelege cand ii spun ca jucaria e in partea stanga (sau dreapta), in spate, dar Ionut insista ca era doar coincidenta :) Dar acum chiar stie sa arate manuta dreapta, obrazul stang etc :)
Mai nou, Raducu a devenit mult mai interesat de muzica si de poezii, de povesti. Inca nu fredoneaza el singurel, dar mai spune cate un vers din cantec, face gesturi si se vede ca se bucura atunci cand ii cantam cate un cantecel. Partea buna e ca in general functioneaza si cand mergem cu masina, daca e suparat se linisteste atunci cand ii cant eu (Ionut scapa usor la partea asta, cu scuza ca e la volan si trebuie sa se concentreze la sofat :)). Partea proasta e ca nu functioneaza si cu muzica de la radio, prefera interpretarea live :)
La partea cu povestile, e simpatic cand mai spune el deodata Cucurigu, dati punguta, doi bani. Deocamdata, din categoria povesti clasice, ne-am limitat la Punguta cu doi bani, care mi se pare cea mai inofensiva :) In rest preferam povestile din cartile pe care le are deja, fara inghitit de bunicuta, operatii deschise pe lup si altele asemenea.
Tot din categoria aproape noutati, a devenit mult mai interesat de cartile cu Miffy si cu trenuletul TeTe. Acum are mai multa rabdare, sa se uite pe poze si sa ii citesc.
Si tot ceva simpatic, a invatat sa numere pana la patru, in maniera proprie: unu, doi, patu. Pe trei il lasa deocamdata deoparte, probabil ca i se pare ceva mai complicat de spus.
Joaca cu el a inceput sa devina mai interactiva. Mi-am adus de curand aminte ca, atunci cand eram mici, ne facea mama un joculet de gadilat, cu "Merge musca pe perete..." sau "Gadi, gadi, un' te duci...". Le-am incercat si eu cu Radu si acum mai vine cateodata la mine si incepe sa imi spuna bieme (merge) musca pe pe(r)ete, ca sa ma joc cu el. Sau se ascunde dupa scaun si incepe sa spuna Unde o fi (R)adu, nu il gasim pe (R)adu, ca sa ma joc cucu-bau cu el.
O alta atractie noua este mersul cu carutul. A nu se intelege ca ii place sa leneveasca in carut si sa fie plimbat - lui ii place sa mearga si sa impinga carutul. E haios uneori cand spune degetul mare bieme (merge) la plimbare cu carutul (poezia despre degete in interpretare proprie :)).
E foarte dragut, ca in multe ocazii, cand nervii nostri sunt intinsi la maxim, scoate Raducu niste perle de nu mai avem nicio sansa sa ne suparam pe el. Ieri de exemplu, ne intorceam cu masina, el in scaunel, foarte marait, spunea biemem la plimbare cu taiau (tramvaiaul) mare. La un moment dat Ionut a rabufnit si i-a spus ca nu mergem la plimbare cu niciun travamvai mare, asa, ca nu vrea el. La care Raducu, inocent, a raspuns biemem la plimbare cu taiau mic.
Cam atat imi vine in minte deocamdata, daca imi mai amintesc ceva nou si simpatic, mai completez :).
