Cu Raducu la purtator :)

Inainte de a-l avea pe Raducu, nu mai stiu exact de unde si cum, auzisem ca portbebeurile pot duce la displazie de sold la bebelusi. Prin urmare, am exclus din start portbebe-urile (pe care din pacate le tot vad pe strada) in care bebelusii stau atarnati. Apoi am aflat ca exista si alternative sanatoase, cum ar fi wrapul sau slingul. Dar cum in perioada de sarcina am fost la buget de austeritate, m-am gandit ca o sa pot totusi sa il tin in brate pe Radu, doar nu o sa stau toata ziua in brate cu el. Mai ales ca imi povestise mama ca atunci cand eram mica eu am fost bebele model - mancam si dormeam.

Se pare insa ca Raducu a fost de alta parere, in primele saptamani a avut foarte mari probleme cu durerile de burtica, se linistea doar tinut in brate si leganat, pe muzica lui Leonard Cohen eventual (iar la cele 4,3 kg  de la nastere era o bucurie pentru spatele meu). In disperare de cauza, mi-am luat un wrap (pentru cine nu stie, o fasie lunga de tesatura care se poate lega in diverse moduri). Ne-a ajutat, dar nu asa de mult precum speram, pentru ca dura destul pana sa il leg, nu eram niciodata sigura daca e suficient de strans sau prea strans legat si mai ales mi se parea complicat sa il desfac atunci cand anunta Radu cu surle si trambite ca s-a saturat de stat in brate :(. Poze de pe atunci nu am, caci pe vremea aceea functionam pe pilot automat.

Dupa un pic de research, am descoperit ca exista si asa numitele soft structured carriers - niste portbebe-uri care sunt facute astfel incat bebelusul sa stea intr-o pozitie sanatoasa. Mai multe informatii despre cum ar trebui sa stea un bebe in porbebe:

http://www.storchenwiege.com/babycarrierresearch.htm 

http://kiddyshop.ro/bebelusipurtati/Purtareabebelusului.pdf

Noi ne-am luat o Manduca, si a fost dragoste la prima "purtare". E de departe una din cele mai bune achizitii pe care le-am facut, a fost foarte utila la plimbarile cu Radu, in concediu, cat si pentru momentele cu Raducu suparat pe motiv de dinti, masele sau alte probleme de bebelus neinteles :)).

Daca vreti sa castigati un SSC de la Boba (le-am descoperit recent, mie mi-a placut foarte mult http://www.babywearing.ro/index.php?route=product/product&product_id=54) grabiti-va caci cei de la Kiddy Shop http://kiddyshop.ro/ ofera unul cu ocazia lansarii http://www.babywearing.ro/ :-) (asta in caz ca nu stiati ce e cu linkurile pe care le-am pus pe FB).

Ce lucruri dragute mai face Raducul meu

Din categoria realizari notabile: de ieri (27 martie), Raducu al meu a mai facut un pas spre independenta si a inceput sa mearga singurel. A mai avut el ceva incercari timide, mai mergea daca il amageam cu vreo jucarie; sau facea cativa pasi (putintei) pana la un alt punct de sprijin, dar asta numai dupa ce evalua cu atentie situatia. Dar ieri... cum statea el in fund in mijlocul holului, cu sosetele pe langa el (asta cu scosul sosetelor din picioare cred ca e o pasiune comuna a bebelusilor) s-a ridicat fara preaviz si a luat-o la plimbare prin casa - sufragerie, hol, dormitor, hol, sufragerie and so on... Urmeaza in curand si filmuletul cu Raducu in actiune :)).
Deocamdata e foarte haios cand merge singurel, e foarte concentrat sa nu isi piarda echilibrul si merge ca un ratoi (sau ca un ursulet cum spune Ionut).... Dar se invata el ;)
Inca ii mai place sa se plimbe cu noi de mana. Si e asa un simpatic cand are chef sa se plimbe cum se ridica frumusel, ne ia de un deget si ne trage sa mergem dupa el (bine, el in general e un simpatic, dar uneori te topeste cu totul). Cam atat deocamdata din categoria aventura mersului :)

Raducu al meu a inceput sa ma ajute la treburile casnice (a nu se interpreta ca exploatez baiatul :P). Daca pana acum distractia cea mai mare a lui era sa scoata hainele de peste tot, ieri si astazi el a fost cel care a pus hainele in masina de spalat :-) (e drept ca a incercat sa isi puna si jucaria la spalat, si dupa ce a terminat tare i-ar mai fi placut sa scoata hainele din masina).

In weekend am fost la tara... si i-a dat si un "pupic" bunicului. Nu cred ca isi da el inca seama prea bine cum sta treaba cu pupatul, dar e asa de simpatic cand iti ia capul in maini si te mozoleste pe frunte :))) Si o poza, ca sa nu ma mai certe lumea ca sunt zgarcita cu pozele:

Biblioteca lui Raducu

Primele carti ale lui Raducu au fost primite cadou de la cele doua matusici: Printul fericit si Cenusareasa (din colectia Cele mai frumoase povesti de la Jurnalul national). Am avut cateva tentative sa ii citesc lui Raducu, (citisem eu in timpul sarcinii ca lectura de la cele mai fragede varste ii ajuta pe bebelusi sa se dezvolte mai repede... cat o fi de adevarat, nu stiu, asa zice teoria :-)). Am avut surpriza sa constat ca Cenusareasa nu e o poveste chiar asa "roz" cum mi-o aminteam (am fost chiar contrariata cand am citit finalul - cu porumbitele care le scot ochii celor doua surori)... eu stiam o varianta "cenzurata". Printul fericit e o poveste frumoasa, cu talc, dar mai degraba potrivita pentru adulti decat pentru copii. Oricum, Radu nu avea rabdare sa stau sa ii citesc povesti asa lungi, asa ca am hotarat ca basmele se amana pe cand va mai creste Raducu si va intelege ceva din ele.

Dupa insuccesul total cu basmele am inceput sa caut carti speciale pentru bebelusi. Asa am descoperit cartile lui Eric Carle (la noi sunt editate de Cartea Copiilor http://carteacopiilor.ro/catalog.php). Noi nu am rezistat si ne-am luat toata seria. Preferatele lui Raducu sunt, de departe, Omida mancacioasa si Prima mea carte despre numere. Daca atunci cand era mai mic il amuza pur si simplu sa dea paginile, acum sta si se uita la poze, iar eu ii mai povestesc despre ce vede in carte. Imi place ca sunt gandite special pentru copii mici, sunt cartonate, au colturi rotunjite si sunt facute astfel incat sa reziste chiar si la manute mai razboinice :) 

Omida mancacioasa este o carte despre o omida care iese din ou si porneste flamanda sa caute de mancare; in final se face o omida mare care apoi se transforma in fluture :-) Povestea e simpla, foarte simpatica, iar ilustratiile si modul in care e construita cartea sunt foarte ingenioase. Lui Radu ii place sa isi bage degetelele prin gaurile prin care a "trecut" omida, iar eu ii mai numar cate fructe a mancat omida, doar-doar invata si el cum e cu numaratul :-)

Prima mea carte despre numere ar trebui sa ii ajute pe copii sa invete sa numere (potrivind numerele de deasupra cu imaginile de jos). Raducu deocamdata e interesat doar de poze. Tot e bine, caci asa incercam sa invatam fructele. E foarte simpatic Raducu, pentru ca, atunci cand ii e foame, cand da de pagina care reprezinta doua banane incepe sa strige la noi (mai trebuie sa mentionez ca bananele sunt fructele lui preferate?) :-)

De la aceiasi editura ne-am mai luat si Scoala ursilor si Pozna lui Jackie. Mie mi s-au parut un pic cam ciudate ilustratiile (in genul desenelor animate japoneze). Povestile sunt foarte simple si un pic cam naive pentru gustul meu (dar eu privesc din perspectiva de adult). Raducu oricum nu s-a aratat prea interesat de ele deocamdata, ceea ce nu e chiar un lucru rau, caci dat fiind faptul ca nu sunt cartonate, trebuie sa duc munca de convingere ca sa scape cartile intregi din manutele lui.

Bicicleta lui Miffy am primit-o bonus - e o carte simpaticuta, in versuri, dar pare mai degraba potrivita pentru fetite (oare pentru ca personajul principal e o "iepurica"?) Am incercat sa ii citesc lui Radu, dar a fost un insucces total.

De la editura Girasol avem doua carti - una cu Ferma iar alta cu Animalele salbatice (le-am cumparat cand am fost la Baby Expo). Imi place faptul ca sunt foarte mici, cartonate, astfel incat Radu poate sa se joace usor cu ele. Pozele mie mi se par cam simplist desenate (poate oi fi eu mai pretentioasa), dar sper sa fie utile mai tarziu pentru imbogatirea vocabularului. Radu le mai baga din cand in cand in seama, nu foarte des ce-i drept.

Recent i-am luat si o carte puzzle - Ratusca cea urata. Mi s-a parut simpatica ideea cu puzzle-ul, dar va trebui sa mai asteptam sa creasca Radu pentru a vedea cum i se par. Povestea e un rezumat foaaarte "pe scurt" - mie mi se pare ca nu prea are continuitate povestea. Deocamdata e pusa undeva deoparte, la loc sigur.

Dupa ce am citit un review foarte frumos despre cartile din seria TT, i-am luat si noi Te duc, te-aduc si TT la oras (despre calatoria unui tren pe nume TT). Cartile sunt simpaticute, dar nu sunt chiar ce ma asteptam si Radu deja a reusit sa o rupa pe una dintre ele :(. Desi cartile sunt incluse la categoria 0-3 ani, mie mi se par mai degraba pentru un copil de cel putin un an - imaginile sunt de fapt poze ale unui colaj, sunt destul de multe elemente pe pagina. Cred ca o sa fie utile abia cand o sa mai creasca Raducu, deocamdata nu are rabdare sa stea sa ii explic tot ce e in carte. Ce mi s-a parut foarte dragut e ca fiecare carte are un trenulet si vagoane din carton pe care trebuie sa le asamblezi. Noi inca nu le-am asamblat, asa ca nu stiu cum arata, asteptam sa se faca Raducu suficient de mare astfel incat sa le putem construi impreuna.

Si inchei cu cele doua carti de noapte buna: Nu ti-e somn ursuletule? si Ghici cat de mult de iubesc. Cum incercam de ceva vreme sa ii facem un ritual de somn lui Radu, le citim seara, inainte de culcare. Nu stiu cat de mult intelege el din ele (teoretic sunt pentru 2 ani +) dar mie povestile mi se par simple si foarte frumoase. Cand am citit prima oara Ghici cat de mult te iubesc, mi-au dat lacrimile (desi asta nu e neaparat un criteriu, caci m-am facut o plangacioasa de cand cu Raducu :)). Cand suntem si eu si Ionut acasa, citim pe roluri :-) Mie mi se par perfecte ca povesti de noapte buna.

Si sa ma si laud un pic cu Raducu, unul din primele lui cuvinte este, ati ghicit, carte (inca are probleme cu pronuntatul r-ului, asa ca spune mai degraba caa...te). Dar orisicum, sunt foarte mandra de ce baiat cult are mama :))

Trecut-au anii...

Well, doar un an si 3 luni de cand am facut cunostinta cu Raducu :) De fapt, de cand a facut el cunostinta cu noi, caci noi il mai vazusem oarecum pe la ecografii (vorba vine, caci ni se parea o aventura sa identificam nasul, ochii, gura etc). Nici nu imi dau seama cand a trecut atat de repede timpul, mai ales ca uitandu-ma in urma, constat ca au fost niste luni plineeee. Pline de multe emotii, stres de parinti incepatori (deh, cu mine stresata sefa, noroc cu Ionut ca e ceva mai calm de fel) si muuuulte bucurii si descoperiri alaturi de Raducu.

Imi povestea acum cateva zile Stef de baietelul prietenei ei care invata cum e cu intorsul de pe spate pe burtica si invers... si imi aduceam aminte ca am trecut si noi prin asta. Hmmm, oare cand? Pare ceva asa de demult, uitandu-ma acum la Radu cum zburda prin casa. Si totusi acum mai putin de un an ne uitam plini de entuziasm si ne bucuram cand il vedeam pe Raducu incercand sa se tarasca prin pat si avansand, cu indulgenta, doi centimetri. Si peste inca 2-3 luni o sa ne amintim ca de ceva de demult de cum asteptam acum cu nerabdare sa aiba Radu curaj sa ne dea drumul la manute si sa alerge singurel prin casa :-)

Nu ne ramane decat sa ne bucuram din plin de fiecare moment petrecut alaturi de Raducu, caci, nu-i asa, timpul nu se mai intoarce (asta asa, ca sa inchei intr-o nota "profunda" :-)).