Well, doar un an si 3 luni de cand am facut cunostinta cu Raducu :) De fapt, de cand a facut el cunostinta cu noi, caci noi il mai vazusem oarecum pe la ecografii (vorba vine, caci ni se parea o aventura sa identificam nasul, ochii, gura etc). Nici nu imi dau seama cand a trecut atat de repede timpul, mai ales ca uitandu-ma in urma, constat ca au fost niste luni plineeee. Pline de multe emotii, stres de parinti incepatori (deh, cu mine stresata sefa, noroc cu Ionut ca e ceva mai calm de fel) si muuuulte bucurii si descoperiri alaturi de Raducu.
Imi povestea acum cateva zile Stef de baietelul prietenei ei care invata cum e cu intorsul de pe spate pe burtica si invers... si imi aduceam aminte ca am trecut si noi prin asta. Hmmm, oare cand? Pare ceva asa de demult, uitandu-ma acum la Radu cum zburda prin casa. Si totusi acum mai putin de un an ne uitam plini de entuziasm si ne bucuram cand il vedeam pe Raducu incercand sa se tarasca prin pat si avansand, cu indulgenta, doi centimetri. Si peste inca 2-3 luni o sa ne amintim ca de ceva de demult de cum asteptam acum cu nerabdare sa aiba Radu curaj sa ne dea drumul la manute si sa alerge singurel prin casa :-)
Nu ne ramane decat sa ne bucuram din plin de fiecare moment petrecut alaturi de Raducu, caci, nu-i asa, timpul nu se mai intoarce (asta asa, ca sa inchei intr-o nota "profunda" :-)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu